M-a întrebat o prietenă ”cum m-am apucat de scris”, pe moment nici nu știam ce să-i răspund. Stăteam tăcută în fața ei neputând să-i spun nimic.
M-a apucat ”chestia” cu scrisul în vremurile mele grele, când încercam, disperată să-mi găsesc ceva de care să-mi agăț nefericirea.
Mi s-a părut uimitor cum scrisul îți poate ameliora rănile doar punându-le pe hârtie.
Scrisul m-a ajutat să mă vindec treptat de nemulțumirile sufletului.
Cine sunt eu? Cred că mi-am pus de multe ori întrebarea asta și nu am reușit niciodată să-i aflu răspunsul.
Eu sunt cea care zâmbește chiar dacă îi vine să plângă
Eu sunt cea care îți vine în ajutor când ai nevoie, cu o vorbă frumoasă sau cu un zâmbet
Eu sunt cea căreia viața nu i-a oferit nimic din ce voia dar i-a luat tot din ce avea
Eu sunt cea căreia îi pasă prea mult de ce zic oamenii din jur și o dor vorbele urâte
Eu sunt cea care preferă o carte bună în locul cluburilor de ”fițe”
Eu sunt cea care se uită la stele noaptea atunci când nu poate dormi și visează cu ochii deschiși
Eu sunt cea care răspunde că ”e bine”, chiar dacă se simte oribil ca să evite întrebări
Eu sunt cea care se simte mereu singură chiar dacă e înconjurată de prieteni
Eu sunt cea care încă mai are speranțe , chiar dacă viața a doborât-o
Dar eu… Eu sunt motivul tristeții mele
Un altfel de blog 
Cred ca te cunosc.
Genul tau il intalnesc ades, in mine.
In clipe de nemultumiri de sine.
Da, cred ca te intalnesc ades,
In insomnii, si frici de sine, de altii, de poate si de tine.
Te-ai intrebat candva, care-i motivul,
Nelinistii din noi?
Oare barintii sa ne-o fi inculcat.
Din gandul pur, de -a ne fi protejat?
Adesea ma intreb, de nu-i mai bine,
Sa lasi copilul sa se simta bine
Cum natura lui o cere
Fara prejudecati si griji induse
De presupuse spaime parintesti
Care poate ca si ei,
La randu-le au fost marcati De astfel de parinti, puternic inhibati.
Onu
ApreciazăApreciază
Frumos mesajul tău! Părinții au un rol important în creșterea și copilăria noastră , dar nu sunt de vină pentru neliniștirile sufletului nostru ! Ei ne modelează intr-un fel sau altul viața , dar nu și personalitatea sau caracterul !
O zi frumoasă
ApreciazăApreciază
Păcat că o mişcare neinspirată, mi+a anulat tezaur de comentariu. Pe scurt, hipotalamusul inregistrează toate limitările pe care le incumbă grija excesivă a părinţilor., volens nolens. Caracterul, personalitatea sunt asemenea vocatieinu se lasa complexate.
Psihologii stiu de ce.
Onu
ApreciazăApreciază